Tămâioasă Românească

Soiul Tămâioasa Românească – Vinuri aromate cu tradiție străveche

Origine și istoric

Tămâioasa Românească este un soi autohton, considerat unul dintre cele mai vechi din România, cultivat de peste două milenii. Face parte din familia Muscat, dar s-a adaptat perfect condițiilor pedoclimatice din țara noastră, devenind un simbol al viticulturii românești. În prezent, este răspândit în toate podgoriile mari, fiind apreciat pentru vinurile sale dulci și aromate, considerate „vinuri de sărbătoare”.

 

Caracteristici ale strugurilor

• Strugurii sunt de dimensiuni mici spre mijlocii (120–150 g), de formă cilindro-conică, compacți.

• Boabele sunt mijlocii (2–3 g), rotunde, de culoare galben-aurie la maturitate deplină.

• Pulpa este zemoasă, aromată, cu gust intens de muscat și note florale.

• Pielița este subțire, ușor de consumat.

• Conținutul de zaharuri: 200–240 g/L , aciditate: 5–6 g/L H₂SO₄.
  
   

Performanțe

• Perioada de coacere: târzie, sfârșitul lunii septembrie – început de octombrie.

• Productivitate: medie, 6–8 t/ha, constantă.

• Fertilitate: bună (≈1,2 struguri/ochi de rod).

• Apreciată pentru calitatea vinurilor aromate, chiar dacă randamentele sunt moderate.
  
   

Rezistență și adaptare

• Rezistență la ger: medie (–18 °C).

• Rezistență la secetă: bună, dar preferă solurile fertile și expunerea însorită.

• Rezistență la boli: sensibilitate mai ridicată la mană și putregai cenușiu, necesitând protecție atentă.

• Rezistență redusă la transport și păstrare, recomandată recoltarea și procesarea rapidă.
  
   

Vinificație

Tămâioasa Românească este un soi destinat în special vinurilor aromate de calitate superioară. Din acest soi se obțin vinuri dulci și demidulci, cu parfum intens de busuioc și flori de câmp, completat de note fructate. Vinurile sunt catifelate, echilibrate și cu o personalitate distinctă, fiind apreciate atât în țară, cât și la export.

 

Puncte forte și considerente

Avantaje: aromă intensă și inconfundabilă, vinuri dulci de calitate superioară, tradiție și notorietate autohtonă.
Dezavantaje: productivitate mai scăzută, sensibilitate ridicată la boli și păstrare redusă a strugurilor după recoltare.