Tămâioasă Românească

Tămâioasa Românească este un soi autohton considerat unul dintre cele mai vechi din România, cultivat de peste două milenii. Membru al familiei Muscat, s-a adaptat perfect condițiilor pedoclimatice locale, devenind un simbol al viticulturii românești.

Răspândit în toate podgoriile mari, este apreciat pentru vinurile dulci și aromate, considerate „vinuri de sărbătoare” datorită parfumului intens de busuioc, flori de câmp și note florale distinctive.

Origine și istoric

Cu o tradiție de peste 2000 ani în spațiul românesc, Tămâioasa Românească provine probabil din sudul Greciei antice, fiind adusă de coloniștii greci și răspândită de romani. Supraviețuitor al filoxerei, este considerat soi indigen autentic românesc.

Caracteristici ale strugurilor

Struguri mici/mijlocii (120–150 g), cilindro-conici, compacți. Boabe mijlocii (2–3 g), rotunde, galben-aurii la maturitate deplină.

• Pulpă: zemoasă, intens aromat muscat cu note florale.
• Zaharuri: 200–240 g/L (foarte ridicat).
• Aciditate: 5–6 g/L H₂SO₄.

Performanțe și productivitate

• Coacere: târzie (sfârșit septembrie – început octombrie).
• Productivitate: 6–8 t/ha, medie constantă.
• Fertilitate: bună (≈1,2 struguri/ochi).

Rezistență și adaptabilitate

• Ger: medie (–18°C).
• Secetă: bună, preferă expunere însorită.
• Boli: sensibilă la mană/putregai – protecție atentă.
• Transport: redusă, procesare rapidă.

Vinificație și profil aromatic

Destinat vinurilor aromate de calitate superioară. Produce vinuri dulci/demidulci cu parfum intens de busuioc, flori de câmp, trandafiri, salcâm. 

Puncte forte și considerații

Avantaje:

• Aromă intensă inconfundabilă Muscat.
• Tradiție autohtonă de 2000+ ani.

Dezavantaje:

• Productivitate moderată.
• Sensibilitate ridicată la boli.
• Păstrare redusă post-recoltă.

Tabel informativ – Tămâioasa Românească